Abandon

Abandoneaza-ma intr-un colt al singuratatii mele si da-mi tristete!

Lacrimile sunt singura  alinare care imi ramane, atunci cand totul e atat de rece ca sa mai doara macar !

Iar TU intoarce-mi spatele, cu dispretul omului pentru care un suras e prea mult, deranjeaza cu stridenta lui vazduhul si inegureaza privirile pline de invidie.

E acel ceva ce racaie urechea,  nu da muzica privirii si desfatarea sufletului sterp si gol!

Alunga-mi feiricirea din suflet si uneste-ma cu pamatul ca sa imi ucizi speranta ca pot sa respir ,ca pot sa fiu fericita!

Alunga-ma, haituieste-ma ca pe o prada pana in ungherul meu intunecos, atunci cand nu iti mai trebuiesc, cand ma doare si lacrimile mele deranjeaza.

Fa-ma sa fug ca tu sa iti capeti linistea, afundata in cine stie ce amicitie ieftina , de 2 bani,  sau intr-o conversatie fara tinta si temei,

Unde lacrmilile sincere si fericirea curata nu exista si nici nu o sa fie vazute vreodata. Raritatea si puritatea lor incomodeaza pt ca pot sa aduca lumina in sufletele negre.

Unde bucuria de a trai  trebuie strivita fara mila, pentru ca ea trezeste sufletele adevarate si da calitate vietii si pe care multi nu stiu si nu pot sa o traiasca total.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *