Cadoul Zen


Afara fulguieste incet, este mohorat, multora dintre noi nu ne place vremea asta, pentru ca suntem somnorosi, fara vlaga sau chiar posomorati. Este totusi o vreme foarte buna pentru meditatie, pentru reflectie, pentru a privi inapoi si a invata din tot ce a fost si pentru a ne ajuta sa crestem, sa evoluam.
Un astfel de subiect de reflectie poate sa fie filmul Pacala, poate o sa intampinati aceasta ideea cu amuzament, insa daca ne gandim mai bine nu este chiar asa. Este un punct de referinta pentru lumea in care traim, pentru multi o parodie sau un film pentru copii, nu reprezinta numai o fresca a satului romanesc, dar din pacate sau din fericire ne prezinta intr-un mod haios viata pe care o infruntam in fiecare moment al existentei noastre. Daca vom putea da la o parte perdeaua umoristica vom da cu ochii de realitatea cruda care este de actualiatate chiar si in anul 2000.
Esentiala pentru viata de zi cu zi este secventa de incheiere a filmului , la care si doream sa ajung cand Pacala impreuna cu sotia, copilul si magarul merg pe ulita. Moment in care fiecare om pe care il intalnea pe de-a lungul drumului isi dadea cu parerea despre cine trebuie sa calatoareasca pe magar, insa in ciuda schimbarilor repetate urmatorul localnic intalnit avea o alta opinie …… evident asta e viata, primim in fiecare moment al existentei noastre pareri si sfaturi nesolicitate care de cele mai multe ori ne afecteaza. Pentru ca sunteti judecat, etichetati.
Aceasta secventa renaste iar si iar in fiecare zi a existentei noastre, oameni pe care uneori nici nu ii cunoastem se trezesc vorbind si mai ales „judecand” tot ce facem, chiar si pe noi. Daca ne vom gandi un pic este unul dintre lucruile deranjante, care desori ne afecteaza, pentru ca obisnuim sa recapitulam disuctia in capul nostru, ne dam seama ca am fi putut sa spunem ceva care sa il determine pe „judecator” sa creada altceva despre noi si totusi problema noastra este cum sa le schimbam acestor persoane optica despre lucurile pe care le facem sau modul nostru de a fi?
Unul dintre metodele pe care as vrea sa il propun este aceela al cadoului…., sau cum l-am denumit eu „cadoul zen” .
Se spune ca ar fi existat un american care a auzit ca exista un maestru zen pe care nu il poate atinge nimic, absolut nici o vorba urata. Cum americanul nu avea nimic de facut a zis ca o sa ii dea de furca maestrului si o sa il enerveze, pentru ca POATE.
Zis si facut, s-a dus in templul maestrului zen si mai multe zile la rand a incercat sa il intrerupa din meditatie aducandu-i injurii, spunandu-i tot felul de cuvinte urate si asa mai departe. Dupa o perioad neajungand la nici un rezultat a obosit si s-a dat batut, intrebandu-l pe maestru cum a reusit sa isi pastreze atat timp calmul.
Iar maestrul i-a raspuns printr-o intrebare, ce face atunci cand doreste sa dai un cadou, iar persoana respectiva nu primeste cadoul, unde ramane acesta? Americanul a raspuns, „la mine!”
Evident asa s-a intamplat si cu injuriile sale, nu au fost primite de maestru si au ramas la american.
Asta se intampla si cu noi toti in fiecare zi primim lucuri de care nu avem nevoie, pe care nu ni le dorim, insa ceea ce nu stim cu adevarat este” sa NU primim cadoul”, adica sa nu ne lasam afectati de vorbele si parerile celor din jur. Pentru ca indiferent de lcrurile care se intampla in jurul nostru, indiferent de parerile celor din jur noi ramanem aceeasi, cu defecte si calitati. Insa, trebuie mereu sa incercam sa evoluam, sa intram intr-o concurenta cu noi cei din trecut pentru ca in prezent sa fim si mai buni decat ne cunosteam.
Faptul ca cineva are o anumita interpretare a realitatii care ne include, nu inseamana ca ne schimba pe noi insine si nici ca detine un adevar absolut despre noi, iar schimbare parerii unui om este o greseala in care toti picam cu foarte mare usurinta. Oamenii nu isi vor schimba parerea despre noi niciodata, indiferent ce am face noi, ei ne vor privi altfel numai pentru ca asa doresc din proprie initiativa nu pentru ca am fi facut ceva deosebit in acest sens.
Cu alte cuvinte atunci cand cineva va arunca o vorba care nu vi se potriveste ganditi-va la cadoul maestrului zen, el nu va apartine si nici nu vi-l doriti, deci totul apartine respectivei persoane. De aceea tot ce puteti face este sa uitati ca lucurul acela s-a intamplat. In aceasta pozitie pot sa fie persoane apropiate care va cunosc de mult timp, rude, prieteni, parinti. Daca va alegeti drumul personal si aveti alte pareri nu inseamana ca nu ii mai iubiti, daca nu va lasati afecati de opiniile si parerile lor, nu inseamana ca nu le mai sunteti aprope, inseamana doar ca alegeti propia cale, in care sa nu va mai ganditi in trecut, la un cuvant poate spus la manie, la o parere aruncata poate in necunostiinta de cauza, iar lista poate continua.
Inseamna ca va gasiti propia identitate prin intermediul careia sa va manifestati fara a avea parte de vinovatie sau de pareri de rau.
O alta poaveste care imi place este povestea broscutei surde, pe care am citit-o recent pe internet. Pentru cei care nu o stiu o sa o istorisesc pe scurt: se facea ca mai multe broscute s-au luat la intrecere care sa ajunga prima in varful unui par, dupa ce a inceput cursa celelalte broscute aflate pe margine isi dadeau cu parerea ca este mult prea greu sa ajungi in varf, aprope imposibil. Cele care erau in competite auzind parerile de pe margine au inceput sa abandoneze una cate una cursa. In final doar o bruscuta a ajuns in varf, atunci toate celelalte au intrebat-o cum a reusit. Iar broscuta nu a raspuns, celorlalte li s-a parut aroganta, insa broscuta noastra era surda.
Cu alte cuvinte va doresc tututor sa reusiti sa nu primiti cadoul si sa fiti broscute surde la tot ce e urat si rau pentru a avea un suflet luminos si plinde iubire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *